Rodnei Mountains National Park

Parcul Național Munții Rodnei este al doilea parc national din tara, având o suprafață de 47.202 ha. Importanța acestei arii protejate se datorează atât geologiei și geomorfologiei munților, cât și prezenței a numeroase specii de faună și floră, endemite și relicte glaciare.

Munții Rodnei, care etalează cele mai înalte altitudini din Carpații Orientali (Vf. Pietrosu – 2303 m, Vf. Inău 2279 m, Vf. Inăuţ 2222 m), sunt localizați în partea de nord a României. Fiind cuprinsi în cadrul grupei nordice, cunoscută și sub denumirea de Carpații Maramureșului și ai Bucovinei, acești munți domină peisajul, cele mai mari diferențe de nivel înregistrându-se față de Depresiunea Maramureșului, situată la nord. Din punct de vedere administrativ, parcul se întinde în județele Maramureș și Bistrița-Năsăud. Parcul Naţional Munţii Rodnei nu include întregul lanţ al Munţilor Rodnei ci numai o parte a acestora. De la Vest la Est, pe o lungime a crestei principale de aproximativ 55 km (de la Pasul Şetref până la Pasul Rotunda), iar de la Nord la Sud, pe o lungime de 25 km, de la Pasul Prislop până în localitatea Valea Vinului – judeţul Bistriţa Năsăud. Din punct de vedere administrativ, suprafaţa parcului se întinde pe raza judeţelor : Bistriţa – Năsăud -80% şi Maramureş -20%, fiind înconjurat de o “salbă” de 17 comune limitrofe.

Parcul Național Munții Rodnei înființat în anul 1932 prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 1949/1932, reconfirmat prin Legea nr. 137/1995 și prin Legea nr. 5/2000 este arie protejată de interes național și internațional, fiind încadrat conform clasificării I.U.C.N. în categoria a II- a – Parc Național – Rezervație a Biosferei.
Parcul Național Munții Rodnei este al doilea parc național din țară, având o suprafață de 47.202 ha, din care 3.300 hectare au fost declarate Rezervație a Biosferei în anul 1979. Importanța acestei arii protejate se datorează atât geologiei și geomorfologiei munților, cât și prezenței a numeroase specii de faună și floră, endemite și relicte glaciare.

Majoritatea localităților situate în vecinătatea parcului sunt atestate documentar din secolele XIII-XV: Rodna, Moisei, Năsăud, Borșa, Rebra etc. Din punct de vedere etnografic se diferențiază două zone: Maramureșul la nord și Năsăudul la sud, zone ce conservă tradiții, obiceiuri străvechi și elemente de arhitectură tradițională.
În partea de sud a parcului se găsesc izvoare minerale cu proprietăți terapeutice (stațiunea Sângeorz Băi). Țara Maramureșului este renumită prin arta lemnului, vorbindu-se pe drept cuvânt de “civilizația lemnului”: biserici de lemn, porți maramureșene, unelte de lemn etc. Folclorul și portul popular sunt de o frumusețe aparte. În zonele limitrofe ale parcului se practică transhumanța, ce confirmă sorgintea pastorală a poporului român.

Preocupările privind protejarea naturii, a florei şi faunei sălbatice au existat încă din perioada interbelică, şi au culminat în anul 1932, când 183 hectare de gol alpin din zona Pietrosu Mare au fost declarate Rezervaţie a Biosferei. Datorită importanţei şi frumuseţii particulare a cununei de pădure din jurul acesteia, în anul 1962 rezervaţia s-a extins la 2700 ha, iar în anul 1977 aceasta a ajuns la 3300 ha.
Momentul de referinţă în evoluţia acestei arii protejate o constituie atribuirea statutului cel mai important, respectiv declararea acestei suprafeţe de 3300 ha ca Rezervaţie a Biosferei la Paris, în anul 1979, de către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţa şi Cultură – Programul Omul şi Biosfera (MAB-UNESCO). Această recunoaştere internaţională precum şi preocupările continue ale specialiştilor români (silvicultori, biologi, botanişti, entomologi, geografi, pedologi, ornitologi) au consolidat nucleul viitorului Parc Naţional Munţii Rodnei.

Renumitul botanist rodnean Florian Porcius şi-a adus o importantă contribuţie la cunoaşterea florei locale, constituind un pas important spre identificarea zonei ca fiind deosebit de importantă pentru conservarea biodiversităţii.
Ulterior au fost centralizate suprafeţele de păşuni şi păduri din masivul Munţilor Rodnei, care prezentau interes ştiinţific şi constituiau o resursă excepţională de biodiversitate, reprezentativă pentru zona Carpaţilor Orientali. Aceste date statistice au stat la baza Studiului de Fundamentare întocmit de cercetători şi specialişti din cadrul Institutului de Cercetări Biologice Cluj şi Bucureşti în perioada 1980-1985, care ulterior a fost aprobat de autoritatea publică centrală responsabilă pentru mediu.

PNMR este o arie protejată importantă, contribuind la conservarea biodiversităţii lanţului Carpatic, bogaţie inestimabilă la nivel European şi global, fapt subliniat şi de către Convenţia Carpatica a cărei stat membru este şi România. Această convenţie semnată în 2007 reprezintă un parteneriat între 7 ţări carpatice: Cehia, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Ucraina şi Ungaria şi promovează colaborarea între organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, institute de specialitate, factori de decizie, organizaţii de specialitate, experţi şi finanţatori internaţionali cu scopul de a proteja biodiversitatea unică a Carpaţilor şi de a facilita dezvoltarea durabilă în zonă. Reprezentantul României este președintele acestei Convenții Carpatice, ales pentru o perioadă de 4 ani.

Partea centrală, înaltă a masivului Munților Rodnei, oferă peisaje variate, de un real interes. Se diferențiază astfel 5 complexe morfologice: Ineu (2279 m), Omu-Gărgălău (2134 m, 2159 m), Galat-Puzdrele (2048 m, 2189 m), Pietrosul Rodnei (2303 m), Bătrâna (1710 m).
Relieful Parcului se remarcă prin bogăția formelor glaciare și crionivale: lacuri (67), văi, circuri glaciare. O formă carstică deosebită este peștera Izvorul Albastru al Izei (2,5 km) cu galerii și cascade spectaculoase.

În Parcul Național Munții Rodnei se practică mai multe tipuri de turism, datorită evantaiului de comori peisagistice existente în perimetrul său.

Turism de recreere

Turismul de recreere valorifică însușirile cadrului natural, astfel cei interesați pot să parcurgă trasee montane de o frumusețe inedită, să observe flora bogată cu multe specii rare sau endemice (de exemplu opaițul Munților Rodnei – Lychnis nivalis), să se bucure de priveliștea lacurilor și caldărilor glaciare, să remarce elemente de faună deosebite, cum ar fi: capra neagră (Rupicapra rupicapra), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cocoșul de mesteacăn (Tetrao tetrix), marmota (Marmota marmota), cerbul carpatin (Cervus elaphus), căprioara (Capreolus capreolus) etc. Aici diversitatea florei, faunei și reliefului oferă turiștilor informații inedite despre ceea ce înseamnă frumos, totul părând a fi clădit anume spre a cuceri ochiul. Pe traseele turistice din Munții Rodnei, întâlnești o străveche ocupație românească păstoritul, care conferă peisajului un specific aparte. De asemenea, în Munții Rodnei există numeroase posibilități de practicare a sporturilor de iarn – pe pârtiile amenajate din stațiunile Borșa și Valea Blaznei.

Acest tip de turism antrenează în zonă cel mai mare număr de persoane, fiind practicat de toate categoriile de vârste, stabilind puntea între om și natură, oferindu-i acestuia posibilitatea de înlăturare a stresului cotidian, de regăsire a simțurilor umane.

Turism curativ (balnear)

Turismul curativ sau de îngrijire a sănătății este o modalitate de fortificare a organismului uman, fiind practicat din cele mai vechi timpuri. Este un tip de turism născut din necesitățile oamenilor de a-și reface și trata sănătatea, căutând să valorifice efectele tămăduitoare ale apelor minerale. Astfel, pentru persoanele cu diverse afecțiuni, există posibilitatea unor cure cu ape minerale, cu veritabile calități terapeutice în stațiunea balneară Sîngeorz-Băi, precum și alte izvoare minerale cu efecte curative miraculoase, din localitățile limitrofe: Rodna, Romuli, Parva, Cormaia, Maieru, Anies, Valea Vinului, Şant etc.

Pentru mai multe informatii despre statiunea balneara Sîngeorz-Băi puteti accesa www.singeorzbai.com.

Turism cultural

Poate fi practicat în zonă datorită existenței a numeroase obiective care poartă pecetea spiritului creator al oamenilor acestor locuri, din cele mai vechi timpuri. Este tipul de turism care asigură accesul celor interesați la impresionanta ladă de zestre, specifică locuitorilor zonelor Maramureșului și Năsăudului. Astfel, zona Maramureșului situată în partea de nord a Parcului este recunoscută prin arta lemnului (biserici și mănăstiri din lemn, porți tradiționale maramureșene, unelte din lemn etc.), obiceiuri și tradiții populare cu caracter arhaic, credințe populare ancestrale. Zona Năsăudului, situată în partea de sud a Parcului este recunoscută prin unicitatea portului popular, vestigii istorice (ruinele bazilicii dominicane din sec.al XIII-lea – Rodna), monumente și muzee, case memoriale (Liviu Rebreanu și George Coșbuc).

Turism ecvestru

Pe raza Parcului Național Munții Rodnei se poate practica acest tip de turism, în urma înființării Centrului de Ecoturism Ecvestru în cadrul Hergheliei Beclean, administrat de RNP – Romsilva, Direcția Silvică Bistrița.

Programele se desfășoară prin parcurgerea călare pe drumuri forestiere și pășune, pe parcursul mai multor zile, a unor zone de interes turistic deosebit. Astfel, turiștii pot admira frumusețea Poienii Narciselor, Lacului Lala, Vârfurile Ineu, Ineuș și Roșu, de asemenea se oferă și alte servicii cum ar fi: prânz organizat la stâni, observații asupra faunei și florei specifice Munților Rodnei. Grupurile de turiști sunt însoțite de ghizi autorizați de Ministerul Turismului. Perioada optimă de desfășurare sunt lunile iulie-august.

Turism rural si agroturismul

Spațiul rural din localitățile limitrofe Parcului dispune de un potențial turistic deosebit. Parfumul vechilor tradiții din satele de munte transilvanene, conferă întregii zone un aer și o poezie aparte. În pensiunile turistice existente se pot petrece vacante de neuitat, în mijlocul naturii. Aici meniurile tradiționale și ospitalitatea gazdelor încântă totdeauna sufletul călătorului de pretutindeni.

Ecoturismul

Ecoturismul este singura formă de turism responsabil în natură care respectă valorile acesteia și contribuie la menținerea ei neschimbată în timp. O componentă importantă ar trebui să o constituie ridicarea nivelului de trai al comunitaților locale implicate în activitățile turistice și să reprezinte în același timp o modalitate de reducere a presiunilor de tot felul pe care comunitățile locale le exercită asupra ariilor protejate.
Scopul principal al parcului este conservarea biodiversității, dezvoltarea activităților turistice făcându-se de așa manieră încât să nu cotravină obiectivelor de conservare.
Interesul crescut la nivel mondial pentru acest gen de activitate îl recomandă ca fiind o activitate de viitor pentru că un număr tot mai mare de turiști se orientează spre practicarea ecoturismului și doresc să se implice în acțiuni de conservare a naturii, de apreciere și promovare a modului de viață tradițional, a obiceiurilor și tradițiilor locale valoroase.